Vrem sa acceptam sau nu, un lucru ne este deja clar. Peisajul evenimentelor sportive de alergare (trail sau sosea, semimaratoane, maratoane sau ultra) se va schimba dramatic in perioada urmatoare. Si nu vorbim de luni ci de ani. Consecintele asupra industriei vor fi consistente si nici unul dintre organizatori nu va fi ferit.
Pe termen scurt efectul crizei se vede deja: cele mai multe evenimente amanate sau anulate. Nu trebuie sa uitam ca inca din perioada ianuarie-februarie 2020 multe evenimente erau anulate din cauza dificultatii organizatorilor de a gasi suport financiar sau tehnic din partea sponsorilor. Asa ca in aceasta toamna, teoretic avem deja o inflatie de competitii (pe langa cele programate deja intra si cele amanate cam tot in aceeasi perioada: septembrie-noiembrie). Practic nu avem nici o certitudine ca aceasta criza va intra rapid pe un trend descendent iar autoritatile vor ridica masurile de distantare sociala ceea ce pune sub sub semnul intrebarii si sezonul de toamna.
Pe termen mediu si lung stim ca o criza economica va lovi dur sistemul. Putinii antreprenori care sprijineau evenimentele sportive vor avea ca prioritate supravietuirea companiei iar alergatorii, multi dintre ei someri deja, se vor gandi de 2 ori inainte de a plati taxa de inscriere. Asta inseamna ca vor participa la mai putine evenimente atat din cauze economice cat si din cauza urmarilor psihologice pe care le va lasa distantarea sociala impusa de un virus dement cu o propagare atat de nebuna.
Vom fi mai putini la competitii, competitii mult mai rare dar cu siguranta mult mai bine organizate. O cursa fara o poveste, fara un marketing bine structurat si care nu poate oferi o experienta unica va dispare. Fiecare eveniment trebuie sa vina cu ceva nou, cu un upgrade de la un an la altul in speranta ca, pe langa acei cativa “fani activi cu ecuson” ai competitiilor tale sau vanatorii de premii, vor dori si altii sa repete experienta. Organizatorii care vor fi foarte bine conectati la lumea antreprenoriala sau cei care vor convinge autoritatile locale sa sustina evenimente cu impact pentru comunitatea locala vor reusi sa-si finanteze competitia.
Companiile (cele ce vor ramane) vor intelege ca trebuie sa investeasca nu doar in confortul angajatilor cat mai ales in sanatatea lor. Si aici nu vorbim doar despre asigurari medicale platite cat de preventie, de recomandarea si acordarea de instrumente catre un stil de viata sanatos: abonamente fitness, participarea gratuita la evenimente sportive, sedinte PT, nutritie personalizata. Well Being Manager sau Ultra Life Coach sunt pozitii care nu trebuie sa lipseasca din companiile viitorului.
Este momentul in care solidaritatea are un rol esential. Pentru multi dintre noi alergarea este salvarea, activitatea care ne-a transformat vietile, cercul de prieteni sau ne-a redat increderea in capacitatea individuala de rezilienta si dezvoltare. Recomandarea in acest moment este sa stai acasa dar pentru unii dintre noi “acasa” inseamna dealul din spatele casei, parcul orasului sau strada pe care locuim. Acolo e “acasa” pentru noi.
Stim totodata si ce inseamna organizarea unei competitii de anvergura. Cat stres, cate nopti nedormite, cati kilometri pe traseu, cate sute de kilograme incarcate si descarcate, efectul “bad comments” sau mai ales cel al “good comments” care dau de fapt sens muncii istovitoare de la un eveniment.
Este deci momentul in care solidaritatea alergatorilor si a organizatorilor va face diferenta. Daca vom fi aproape unii de altii (sigur, dupa ridicarea restrictiilor de distantare sociala … ) alergatori, organizatori, sponsori si parteneri impreuna cu autoritatile atunci vom trece peste acest moment greu si ne vom bucura inzecit de o competitie de alergare. Acum ne dam de fapt seama ce pierdem.
We love you all
Sport Management Events 